Programul zilei de azi.

8:00 – aud in vis cum suna alarma telefonului, dar mai stau 10 minute in pat.
8:10 – deschid laptopul, ma conectez la facebook, twitter, e-mail, stiri si incerc cu ochii cascati la toate informatiile care imi trec prin fata pupilelor dilatate sa nu imi mai torn si azi cafeaua pe mine.
8:40 – realizez cat este de tarziu, dar mai stau 5 minute cu ochii in calculator.
8:45 – devin isterica, ma lovesc de pereti, smulg blugii, tricoul albastru cu pisic, din sifonier, caut telefoanele si le arunc in ce geanta gasesc in drumul meu spre usa.
9:30 – sunt in metrou, ascult muzica la ipod si rad de mine. Mi-am vazut reflectia in geamurile vagonului. Sunt ciufulita, fara cercei, fara machiaj. Ce sa zic, arat ca o adevarata “femeie de succes”.
10:10 – alerg ca o nebuna pe strada si ma rog sa nu fiu muscata de nici unul din cei 2354 de caini cumunitari ai zonei unde lucrez.
10: 20 – ajung la birou si rad cu toti dintii din dotare cand toata firma se intorce spre mine sa ma salute. Imi cer scuze si incerc sa la explic ca nu e vina mea, eu chiar incerc sa fiu punctuala, sa nu adorm la sedinte, dar nu stiu ce se intampla, eu tot insist sa le spun teoria cu universul care conspira impotriva mea.....ufff…
11:30 – beau cea de a doua cafea, dau telefoane, trimit e-mail-uri, fac repede un comment pe facebook, las un mesaj pe twitter, imi pun un post-it pe birou, unul pe calculator, unul pe telefon, imi fac o lista in agenda personala cu kestii ce trebuie organizate pentru maine, zambesc cand o vad pe Simona, raspund la telefon…..
18:00 – nu mai stiu cine sunt si nici cum ma numesc. O durere puternica imi aduce aminte de dorinta mea de acum cateva ore de a ma duce la toaleta.
19:00 – sunt data afara cu violenta din birou. Reusesc cu un gest disperat sa arunc toate post-it-urile in geanta .
19:10 – sunt in metrou. Ascult muzica si incerc sa citesc cateva pagini din cartea inceputa acum cateva luni pe plaja. Suna si mama, raspund, urasc sa fac asta in metro, dar stiu ca nu o sa se opreasca pana nu o sa imi auda vocea. Incerc sa ii explic ca nu am semnal la telefon, ca o sun eu. Stiu deja ce o sa imi zica. O ignor.
20:00 -ajung acasa si realizez inca o data ca se poate, am un post-it lipit pe gulerul tricoului meu cu pisic, este cel pus de mine pe spatele telefonului meu mobil, rad:)) Inca o data s-a demonstrat, bucurestenii sunt oameni discreti, puteam sa merg si cu fusta bagata in chiloti si nu ma tragea nimeni de maneca sa imi spuna ca pot sa racesc daca merg asa pe strada:))
01: 05 – da, da, o sa ma culc cat de repede, citesc ceva pe net si gata, oricum, io tot mai sper sa imi obisnuiesc organismul cu 4 ore de somn pe noapte....sa vedem daca reusesc.