Povestile de dragoste…

sunt oare cele in care nu crezi ?
Sau poate sunt cele care incep usor, cu acordurile fine de vioara pe fundal de film mut ?
Eu zic ca povestile de dragoste sunt cele in care simti pentru prima oara ca tu esti personajul principal in filmul vietii tale.
Luminile se sting in platou, e liniste, se vad flori ce cad incet din copaci, o banca intr-un parc si voi, imbratisati.
Pare magica lumea asta.
Este filmul cu scenariul perfect, viata ta nu se iroseste, gasesti ceea ce cauti si e minunat.
Vreau sa cred ca toti ne cautam povestea de dragoste.
Poate o gasesti, tarziu, atunci cand nu te mai astepti.
Nu te intreba daca e adevarat sau nu, traieste povestea, visul a devenit realitate.

EL

Tot fumeaza si tot mai canta la chitara.

Din degete aprinde corzi ce tac.

Difuze sunete rasfrange peste mine.

Refugiul meu in zile cu taceri de astrahan.

Am obosit

...sa imi mai caut iubirea, fericirea, multumirea, linistea, Dumnezeul, sanatatea.
M-am oprit.
Astept sa se deschida cerurile si marea, astept sa vad semnul sau lumina de la capatul tunelului in care sunt.

Din seria, de ce ?

Sunt doua intrebari care imi alearga galopant prin minte.
De ce se casatoresc oamenii si daca exista Dumnezeu.
Si daca exista Dumnezeu.....de ce se casatoresc oamenii ?