JURNAL

Intrebarea mea.

2009-09-13T11:26:00.000-07:00

Acum este tot ce conteaza pentru mine.
Ieri a fost.
Respir in prezent.
Destin.
Sunt semne ca maine o sa ploua, asa imi spunea bunica mea si asteptam.
E bine sa crezi in ceva?

Programul zilei de azi.

2009-09-02T14:52:00.000-07:00

8:00 – aud in vis cum suna alarma telefonului, dar mai stau 10 minute in pat.
8:10 – deschid laptopul, ma conectez la facebook, twitter, e-mail, stiri si incerc cu ochii cascati la toate informatiile care imi trec prin fata pupilelor dilatate sa nu imi mai torn si azi cafeaua pe mine.
8:40 – realizez cat este de tarziu, dar mai stau 5 minute cu ochii in calculator.
8:45 – devin isterica, ma lovesc de pereti, smulg blugii, tricoul albastru cu pisic, din sifonier, caut telefoanele si le arunc in ce geanta gasesc in drumul meu spre usa.
9:30 – sunt in metrou, ascult muzica la ipod si rad de mine. Mi-am vazut reflectia in geamurile vagonului. Sunt ciufulita, fara cercei, fara machiaj. Ce sa zic, arat ca o adevarata “femeie de succes”.
10:10 – alerg ca o nebuna pe strada si ma rog sa nu fiu muscata de nici unul din cei 2354 de caini cumunitari ai zonei unde lucrez.
10: 20 – ajung la birou si rad cu toti dintii din dotare cand toata firma se intorce spre mine sa ma salute. Imi cer scuze si incerc sa la explic ca nu e vina mea, eu chiar incerc sa fiu punctuala, sa nu adorm la sedinte, dar nu stiu ce se intampla, eu tot insist sa le spun teoria cu universul care conspira impotriva mea.....ufff…
11:30 – beau cea de a doua cafea, dau telefoane, trimit e-mail-uri, fac repede un comment pe facebook, las un mesaj pe twitter, imi pun un post-it pe birou, unul pe calculator, unul pe telefon, imi fac o lista in agenda personala cu kestii ce trebuie organizate pentru maine, zambesc cand o vad pe Simona, raspund la telefon…..
18:00 – nu mai stiu cine sunt si nici cum ma numesc. O durere puternica imi aduce aminte de dorinta mea de acum cateva ore de a ma duce la toaleta.
19:00 – sunt data afara cu violenta din birou. Reusesc cu un gest disperat sa arunc toate post-it-urile in geanta .
19:10 – sunt in metrou. Ascult muzica si incerc sa citesc cateva pagini din cartea inceputa acum cateva luni pe plaja. Suna si mama, raspund, urasc sa fac asta in metro, dar stiu ca nu o sa se opreasca pana nu o sa imi auda vocea. Incerc sa ii explic ca nu am semnal la telefon, ca o sun eu. Stiu deja ce o sa imi zica. O ignor.
20:00 -ajung acasa si realizez inca o data ca se poate, am un post-it lipit pe gulerul tricoului meu cu pisic, este cel pus de mine pe spatele telefonului meu mobil, rad:)) Inca o data s-a demonstrat, bucurestenii sunt oameni discreti, puteam sa merg si cu fusta bagata in chiloti si nu ma tragea nimeni de maneca sa imi spuna ca pot sa racesc daca merg asa pe strada:))
01: 05 – da, da, o sa ma culc cat de repede, citesc ceva pe net si gata, oricum, io tot mai sper sa imi obisnuiesc organismul cu 4 ore de somn pe noapte....sa vedem daca reusesc.

Liniste pentru creier.

2009-08-22T13:45:00.000-07:00

Mereu “ ma bucur” cand ma trezesc la ora 6 dimineata, gasesc aerul poaspat si respirabil iar strazile, spatioase pentru ca aproape toti cetatenii capitalei dorm.
Zambesc, peste 2 ore o sa fie infern in Bucuresti iar eu nu am sa fiu aici sa lesin in trafic.
Somnul, da, asta ma omoara cand ma trezesc cu noaptea in cap.
Vad totul in ceata, dar ma lupt cu mine si reusesc sa ma trezesc dupa 4 cafele, simt asta pentru ca incep sa tremur si nu ma mai gandesc in ce sens sa imi infig scobitorile in ochi.
Trezirea mea matinala are si un scop, plecam in delegatie la mare si nu pot spune ca ma bucur, chiar daca tu ai avea costumul de baie si salteaua pneumatica in bagaj, eu nu pot sa fac asta, ma duc sa muncesc. Sunt o femeie cu principii si cu alegie la soare, asa ca nu am ce sa fac, imi injur bafta si astept.
Ce astept ? Astept masina sa plecam din Bucuresti.
Bella, colega mea ma suna din ora in ora sa imi spuna cum merg reparatiile la "cotet".
Ma gandesc cum naiba, fix in dimineata plecarii noastre s-a decis masina ca era momentul sa i se schimbe bateria.
No comment.
Oricum nu aveam de ce sa ne agitam, plecam joi iar vineri avem prima zi de eveniment si nu eram decat “putin” isterice.
Vremea se anunta frumoasa spre caniculara iar destinatia noastra una cat se poate de “conventionala”, o plaja de fitze din Mamaia in mijlocul unui Festival de muzica electronica la care erau asteptati peste 10.000 de oameni.
Va rog sa notati ca am probleme cu nervii, nu suport nici secundarul de la ceas cand este liniste, dar dupa trei zile de stat pe plaja sunt dispusa sa iti transmit si tie o parte din invataturile mele, asa cum a facut si Neagoe Basarab cu invataturile catre fiul sau, Teodosie.
1. Daca ai un generator, nu incerca sa il aduci pe plaja, rotile se pot bloca in nisip iar scoaterea lui de acolo poate fi dificila, rau.
2. Un festival de muzica electronica ( house ) nu se termina dupa 2, 3, 6, 12 ore, el tine trei zile si trei nopti, precum nuntile fetelor de imparat din povestile lui Petre Ispirescu.
3. I-pod-ul, Mp3 play-erul, dopurile de urechi de la farmacie, nimic nu poate sa opreasca beat-ul. Este unul singur si te izbeste ( de nu te mai auzi) in timpane si chiar daca a trecut o saptamana de cand sunt in Bucuresti, eu il aud cand e liniste si incerc sa adorm.
4. La Mamaia pe plaja romanul asculta house, poarta ochelari negri cu rame colorate, haine de inspiratie anii ’80 si sta timp de 3 zile in soare, da din cap si nu oboseste, neam.
5. Nu s-a raportat nici o sinucidere in timpul acestui festival, am fost tinuta de colegi.
Acum sunt in recuperare, ascult muzica clasica, muzica rock, indie-rock, blues, etc.
Efectul a fost mult prea nociv pentru mine.
To be continued dupa tratament....

Din aventurile lu' Tzarc.

2009-08-11T14:00:00.000-07:00

A fost o data ca niciodata un Tzarc.
Faptura mica si agitata cu parul cret si mereu ciufulit, Tzarc locuieste intr-un oras mare si foarte aglomerat.
Mereu zapacita si impiedicata, Tzarc vorbeste mult si nu sta locului o clipa.
Povestea incepe intr-o zi de marti cand Tzarc se decide sa plece la munca cu masina, avea benzina si s-a gandit ca mica ei conserva alba merita sa fie scoasa din cand in cand in lume.
Ziua a trecut repede, agitatia cu pregatirile pentru plecarea in delegatie au facut-o sa nu simta trecerea orelor iar la ceas de seara se decide ca e cazul sa isi scoata sora mai mica la o plimbare cu masina.
Nu s-au vazut de mult si au atatea sa isi povesteasca.
Se grabeste sa ajunga la ea acasa, langa trecerea de pietoni cum te duce drumul, pe partea dreapta, Tzarc gaseste un loc de parcare generos.
Alearga intr-un suflet pana la sora ei, Tzarcone si o asteapta sa se pregateasca si ea de plecare. Cele doua surori ies din scara blocului zambind, cand, dupa numai 2 minute de mers se opresc surprinse de ceea ce vad, ADO, mica masina alba a lui Tzarc trece pe langa ele.
O privesc nedumerite cum se indeparteaza.
Ochii se dilata. Tzarc e in stare de soc. Ce naiba !?! De ceeeee i-au ridicat masina ?!?
Nu stie ce sa faca, sa alerge dupa masina de ridicari auto ? Unde sa se duca ? E deja seara. Ce se intampla ?
Tzarcone ii explica ceva despre triunghiurile desenate in zig zag inainte de intersectie, cica au o semnificatie, aceea de a nu parca pe zona marcata. E complicata lumea asta. Prea multe reguli pentru Tzarc.
Cu ochii mari si parul tot sculat pe cap, suna la politie, masina este bine, se poate duce sa o ridice, are adresa si costurile de plata pentru masina, 500 Ron + amenda de 150 Ron + 3 puncte de la nasu' mare, ca cadou.
Gura nu mai poate sa articuleze nici un cuvant, ochii i-au iesit din orbite.
Se gandeste sa sune din nou la politie, poate a fost o greseala, nu se poate sa coste atat de mult sa iti recuperezi o tabla, dar ce mai conteaza, imprumuta bani de la Tzarcone si pleaca sa recupereze masina.
ADO este aproape singura in parcare. In 15 min se inchide centrul de ridicari masini. Plata este facuta cu mana tremuranda. Prin minte ii trec toate colectiile de tricouri, bluze, sosete si chiloti care puteau sa fie cumparate cu banii astia.... Ufff...
Un barbat de la paza o conduce la masina si asteapta, Tzarc cauta in geanta, cauta si cauta, scoate tot din geanta, arunca pe jos, carti, portofel, parfum, servetele, da...... se pare ca exista o mica problema, cheile de la masina, da....se pare ca au ramas la sora ei acasa:))
Tzarc zambeste paznicului, Ups....
In 30 de minute ajung si cheile, cumnatul lu Tzarc este mandru ca s-a casatorit cu sora cea mica, Tzarc este o comoara la casa omului, da bine ca nu e la casa lui, ii da cheile si pleaca...
Este aproape dimineata, a fost o zi minunata, de maine Tzarc se decide sa invete iar semnele de circulatie si sa mearga pe jos pana la munca.

Povestile de dragoste…

2009-07-23T14:32:00.000-07:00

sunt oare cele in care nu crezi ?
Sau poate sunt cele care incep usor, cu acordurile fine de vioara pe fundal de film mut ?
Eu zic ca povestile de dragoste sunt cele in care simti pentru prima oara ca tu esti personajul principal in filmul vietii tale.
Luminile se sting in platou, e liniste, se vad flori ce cad incet din copaci, o banca intr-un parc si voi, imbratisati.
Pare magica lumea asta.
Este filmul cu scenariul perfect, viata ta nu se iroseste, gasesti ceea ce cauti si e minunat.
Vreau sa cred ca toti ne cautam povestea de dragoste.
Poate o gasesti, tarziu, atunci cand nu te mai astepti.
Nu te intreba daca e adevarat sau nu, traieste povestea, visul a devenit realitate.

EL

2009-07-16T03:30:00.000-07:00

Tot fumeaza si tot mai canta la chitara.

Din degete aprinde corzi ce tac.

Difuze sunete rasfrange peste mine.

Refugiul meu in zile cu taceri de astrahan.

Am obosit

2009-07-08T12:35:00.001-07:00

...sa imi mai caut iubirea, fericirea, multumirea, linistea, Dumnezeul, sanatatea.
M-am oprit.
Astept sa se deschida cerurile si marea, astept sa vad semnul sau lumina de la capatul tunelului in care sunt.

Din seria, de ce ?

2009-07-04T19:03:00.000-07:00

Sunt doua intrebari care imi alearga galopant prin minte.
De ce se casatoresc oamenii si daca exista Dumnezeu.
Si daca exista Dumnezeu.....de ce se casatoresc oamenii ?

Cititi biblia ?

2009-06-24T09:49:00.000-07:00

Zambesc cand iti vad fata cazuta, obosita, sictirita.
Esti din ce in ce mai trist si dezamagit.
Nu ai chef de viata si imi spui asta. Ai obosit si ai vrea sa te sinucizi. Nimic mai usor iti zic eu.
Mai asteapta putin, putem sa organizam o sinucidere in grup.
Romeo si Julieta, numai ca tu nu esti Romeo iar eu nu sunt Julieta.
Shakespeare asta a fost baiat destept, a dat un exemplu bun, a facut bine ca si-a omorat personajele principale, toti stim ca Romeo si Julieta ar fi ajuns sa se stranga de gat dupa 5 ani de casatorie.
Nici eu nu mai am chef de nimic. Ma intrebi daca imi place ce fac, zambesc, ar putea sa imi placa ceea ce fac, acum nu imi place, sunt un mic sclav, stau in spatele clasei si astept sa ma vada cineva.
Astept ca munca mea sau poate o noua iubire sa imi dea un rost in viata, ce banal...
De azi nu mai citim biblia, de azi nu mai credem in minuni, azi ne decidem daca mai putem sau nu sa ne luptam cu morile de vant.

Frica.

2009-06-14T04:56:00.000-07:00

Corp frumos, rochie neagra, mers de felina.
O vad cum se apropie de mine, imi aranjez mai bine esarfa la gat, tinuta mea sport se simte speriata de eleganta ei.
Se aseaza langa mine, ii privesc chipul, nu e batrana, dar ii zaresc primele riduri usoare, vorbeste incet de parca ii este frica de zgomot.
Ma concentrez, incept sa pun intrebari, ce face, unde merge, cu ce se ocupa.
O vad, este trista, dezamagita, vreau sa o incurajez, dar nu pot.
Imi povesteste ca a fost casatorita, acum este divortata si singura.
Are 42 de ani si ar vrea sa cunosca pe cineva, zambesc cu dejamagire.

Nu stiu sa ii spun daca in razboiul cu singuratatea mai sunt sanse de castig pentru ea.

Prietenilor mei.

2009-06-03T10:03:00.001-07:00

Sunt zile in care ma pierd, uit de mine, alerg, ma lovesc, cad si sa ma ridic julita.
Ma intreb retoric daca mai am pentru ce sa lupt si zambesc pentru ca va stiu langa mine.
Nimic nu imi pare mai urat decat o viata fara prieteni, iar eu sunt norocoasa, va am pe voi langa mine:)

Excesele fac bine sanatatii.

2009-06-01T09:22:00.000-07:00

Pentru ca vine o zi in care nu te mai poti ridica din pat.
Daca dupa cateva incercari nu reusesti sa ajungi pana la usa, este clar ca la munca nu o ai cum sa te tarasti.
Atunci recomandam sa dai un SMS sefei tale, in care ii spui cu sinceritate ca exesele ti-au taiat elanul muncitoresc, dar ca maine o sa fii precum Wonder Women la munca, si sa speri ca asa o sa fii.
Cu usoara stare de greta si cu o difuza durere de cap, ai ocazia ca in ziua ta de refacere sa vezi filmele uitate pe hard si notate pe lista cu un "must see" .
Poti sa terimini cele 10 pagini ale cartii cu care te lupti de 1 luna si cu care adormi mereu pe fata.
Posibilitatile sunt nelimitate, iti spun eu, cateodata, excesele fac bine sanatatii, dar nu sunt recomandate sa iti devina obisnuita;)

Neuronii se sinucid

2009-05-28T04:41:00.000-07:00

De plictiseala, de angoasa, de frustrare, pentru ca si-au dat seama ca sunt prosti, neuronii sucombeaza, isi fac harakiri.
Cercetatorii nu au reusit inca sa gaseasca o explicatie pentru comportamentul lor deviant.
Pana la gasirea antidotului tot mai multe creiere goale se plimba libere pe strazi.
Atentie!
Pericol de globalizare!

Ziua in care mi-am pierdut zambetul

2009-05-26T12:23:00.001-07:00

a fost o zi oarecare.

La prima lovitura nu am simtit nimic.

Stiu numai ca mintea imi era nedumerita iar corpul nepregatit pentru transformare.

A doua zi m-am trezit amortita.

Zambetul meu fugise de tristete.

Daca il vezi, ii spui, te rog, ca imi lipseste veselia lui ?

Poti sa te caci in gustul omului ?

2009-05-16T15:23:00.000-07:00

Sa mor daca pot sa mai zic ceva cand vine vorba de gustul omului in materie de......cluburi de data asta.
Ieri seara am iesit in clubul Stuf din Bucuresti pentru prima oara, la recomandarea verisoarei mele, care fusese acolo cu o saptamana inainte, si care, mi-a spus ca e suuuuuupeeeer!!!
Trebuia sa merg si eu sa vad despre ce este vorba, pentru ca nu pot sa stau locului in casa, nuuuuu, io merg peste tot. Eu sunt MIEZU'....
Povestea incepe simplu, la ora 11.00 intram in club si gasim o masa langa ringul de dans.
Niciodata intr-un club OK nu ai sa gasesti o masa libera langa ring fara o rezervare facuta din timp.
OK, noi ne-am asezat, 4 persoane la o masa de 10. Nimeni nu a zis nimic, dubios, nu ?
DJ-ul pune muzica "veche", anii 80 si ceva 90 spre 2000.
Nu mi-am taiat venele la auzul melodiilor proaste din copilaria mea, le-am lasat sa creasca.
In jurul nostru tineri, dar ce tineri, numai "spuma " societatii si normal, o mireasa trecuta si-a facut aparitia in club cum e normal intr-o zi de sambata seara.
Sentimentul ca am nimerit intr-o discoteca proasta de tara nu mi-a dat pace nici o secunda.
Fete grase cu prieteni slabi, fete dansand penibil singure, barbati cu ochelari de soare pe nas dansand tamp.
A fost ca la circ.
Un "spectacol" prost la care nu am rezistat decat 2 ore.
Va anunt de acum, exista un loc in Bucuresti unde se intalnesc toti oamenii urati, se numeste STUF, sa nu mergeti acolo NICIODATA!!!!!!!

Nuci si veverite

2009-05-11T06:37:00.000-07:00

La Caru' cu Bere

2009-04-30T10:11:00.000-07:00

nu gasesc niciodata masa.
Listele cu rezervari se fac pe cateva saptamani.
Sunt cozi si pe listele de asteptare, iar eu sunt mereu pe lista asta....
Stiu deja placa. Trebuie sa astept la bar pana se elibereaza o masa.
Uneori am noroc, dupa 2 ore de asteptare, o fata imbracata in uniforma localului ma va conduce la o masa cand io sunt pe cale sa lesin de oboseala.
Astfel de "momente Kodak" ma fac sa apreciez micile bucurii ale vietii, o masa la Caru' cu Bere...
Daca va intrebati de unde incapatanarea mea de a merge in aceasta minunata berarie, pentru ca minunata este, va pot spune de acum, am o talentata sora balerina.
De 2 ori pe saptamana danseaza la Caru' cu Bere in trupa de dansatori profesionisti ai localului.
Sustinerea mea este totala, pentru ca, dupa fiecare reprezentatie, balerinii au in protocol obligatia de a ridica la unul sau doua dansuri, poporul bautor de bere si mancator de ciolan afumat cu fasole.
In cazul in care nu se ridica nimeni la dans, sa va fie rusine, intervin Io, sora mai mare, sa anim atmosfera alaturi de dansatori si de cei 3 speriati smulsi de la masa cand inca isi mai mestecau bucata de carne.
E greu de dansat la Caru' cu Bere. Toata lumea munceste acolo ca intr-un stup.
Ospatarii nu se opresc niciodata. Servirea se face non-stop la mase, chiar daca dansatorii danseaza :))
E nebunie!
Stau si ma intreb, oare pe seara cate farfurii, pahare sparte si picioare in cap si-au luat ospatarii de la dansatori in timp ce serveau masa?
Important este sa curga berea,nene..... nimeni sa nu stea, conform cu imaginea. pam, pam...

Regina mama de Manlio Santanelli

2009-04-25T02:05:00.000-07:00

Joi, 23 aprilie 2009, am avut ocazia sa vad pe scena TNB ( trebuie sa ii multumesc Mariei pentru recomandare si Simonei pentru bilet) o piesa extraordinara, " Regina mama " .
Olga Tudorache si Marius Bodochi te cuceresc de la prima replica si te tin alaturi de persoanjele lor timp de 3 ore fara sa respiri.
Eu m-am ametit cu fiecare cuvant rostit pe scena, fiecare replica acida sau ironica din dialogul sau confruntarile celor doua personaje ( mama - fiu ) nu au facut decat sa ma faca sa vreau mai mult. Am avut parte de o seara fabuloasa.
" Regina mama "este o piesa ce NU trebuie ratata.

Exercitiu greu de respiratie

2009-04-23T06:53:00.000-07:00

Nu imi place sa fac miscare, dar prietenii mei, cei care fac sport in mod regulat imi spun mereu ca jogging-ul, pe romaneste, alergarea, te ajuta sa slabesti, iti antreneaza inima si iti da chiar o stare de fericire prin eliberarea in sange a endorfinei.
Cu capul facut tandari de prieteni, parinti si reviste, m-am hotarat sa alerg prin parc si pentru ca nimeni nu crede ca am facut acest gest, va rog sa vizionati filmul de mai jos.

PS1: nu stiu ce s-a intamplat, dar dupa ce m-au alergat toti cainii din parc, nu m-a luat decat o acuta durere de picioare...inca mai astept ca hormonul fericirii sa ma faca si pe mine sa sar din pat la 6 dimineata, direct in pantofii de sport, dar pana atunci, ma tratez cu BEN GAY si aspirina.

PS2: Multumesc frumos, prietenilor, familiei si mai ales cameramanului, regizorului si producatorului acestui film, the one and only, SAAAAAARPEEEEEEEE!!!!!

Ultima mea vacanta de toamna. Prima parte

2009-04-21T09:17:00.000-07:00

Septembrie 2008,

Aeroportul Baneasa este plin. Intru si simt deja cum incep sa ma sufoc.
Multi oameni inghesuiti precum vitele intr-un spatiu mic si fara o prea buna ventilatie.
Imi injur saracia si nevoile si neamu'.
Avem bilete la o cursa low cost spre Bruxelles.
Ma gandesc ca tot poporul strans in aeroportul asta amarat pleaca sa munceasca in Spania sau Italia.
Ma uit la ei si ii judec fara sa vreau. Femeile poata paiete, calcaie negre si tricouri de poliester.
Barbati sunt, majoritatea, in trening si pantofi sport de firma.
Minutat popor. Ei reprezinta Romania peste hotare. Imi vine sa ragai de fericire.
O vad si pe Miruna. A ajuns. Imi face semne sa ma grabesc.
Avionul este plin.
Decolam.
Miruna imi spune ceva. O aud si incerc sa dau o logica cuvintelor ei.
Cred ca cel mai important lucru pe care vrea sa il fac este sa ii dau drumul la mana, o invinetesc.
Imi zice sa nu imi fac griji, sansele ca noi sa murim in cursa asta sunt minime. Rad isteric de frica. De ce nu am luat un xanax ?!!!!!! De ce ?!?!?
Imi este sete. Insotitorii de bord servesc apa in pahare de plastic.
Numai un pahar de apa pe cap de vita furajata ? Atat ?!?!
Este prima mea cursa low cost. Daca mai vreau ceva pot sa imi cumpar imi zice Miruna.
Inteleg si mai cer un pahar cu apa, un gest urat, vad asta pe chipul stewardesei, probabil sunt palida si vorbesc destul de tare, pentru ca primesc, socant, paharul cu apa cerut.
Aterizam.
Ma gandesc deja la zborul pe care trebuie sa il facem inapoi la Bucuresti peste o saptamana, cand, fara sa ma gandesc, sunt lovita brutal peste ochi de civilizatie si orice frica imi fuge din cap.
De ce oare ma simt precum o maimuta data jos din cocotier de fiecare data cand ies din tara ?
Miruna intra in primul magazin.
Cumparam numai lucruri sanatoase, vafe, ciocolata, napolitane si suc.
Sa nu aud comentarii.
Aveam nevoie de energie, eram epuizate dupa zbor si trebuia sa ne pregatim de mers inca o 1h cu trenul pana in Luxemburg.
Dupa degustarea, direct in magazin a una bucata ciocolata belgiana, lumea iti pare minunata.
Am vizitat aeroportul din Bruxelles precum muzeul Luvru. WC-uri frumoase, magazine spationase, oameni bine imbracati. Toata lumea parea sa stie unde merge, numai noi, nu.
Engleza si Germana ( Miruna stie d'astea ) nu ne-au prea ajutat. Dupa 30 min, cu toata serotonina din creierii expirata, gasim drumul catre -1.
De acolo cumparam bilete. Trenul pleaca in 10 minute. Ne urcam. La prima statie trebuie sa coboram. Ce fericire pe noi.
Tarasc de valiza.
Miruna are un Samsonite cu patru roti. Ce nesuferita este, cadou de la prietenul ei.
Am notat. Cand imi fac prieten, ii cer sa imi faca cadou o valiza cu patru roti. Pare ca merge singura.
Peronul 7, da, il gasim, ne urcam IAR in tren, vorbim, mancam ciocolata, admiram peisajul.
Mai avem putin pana la intalnirea cu Simina, prietena mea si sora Mirunei.
Mergem de mai bine de 2 ore cu trenul.
Observ pe ecranul din vagonul nostru o insiruire de cuvinte in limba franceza.
Incerc sa imi aduc aminte de ce nu am invatat franceza in scoala.
Trebuie sa intreb pe cineva ce scrie, este mentionat un oras, Arlon, se intampla ceva acolo, capat de line sau ceva.
Am obosit si nu mai aveam chef de complicatii, dar vorba francezului, C'Est la Vie.
Sper numai ca tipa ciudata de langa mine stie engleza.
Imi dreg glasul si intreb ce scrie, ma simt ca o analfabeta, trebuie sa ma apuc sa invat limba asta, si surpriza, trebuie sa ne urcam in primele 2 vagoane. restul raman in Arlon.
Minunat. Coboram, urcam si ne asezam pe primele scaune din ultimul vagon, plecam.
Inca 30 de minute si prima amenda, se pare ca ne-am asezat cururile la clasa I, 5 euro de persoana majorare de clasa.
Platim.
In gara din Luxemburg ii cant Mirunei o melodie cunoscuta pe la noi sub numele de, taranu e pe camp.
Simina ne astepata.....

Soare si....

2009-04-19T02:04:00.000-07:00

liniste in Bucuresti.
Astazi poti respira primavara.
Pasii tai pot sa rataceasca pe alei si bulevarde goale.
Te poti bucura de un oras amortit de sarbatorare.
Lumea a fugit. Esti aproape singur.
Copacii sunt tineri din nou.
Oameni cu haine noi zambesc.
Timpul pare ca s-a oprit.
Paste fericit!

Esti ceea ce ti-ai dorit ?

2009-04-17T00:47:00.000-07:00

Te intreb pentru ca eu nu am stiut niciodata ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare.
Imi aduc aminte ca trebuia sa spun tot felul de aberatii cand imi puneau la scoala intrebarea, ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare ? Profesoara, Medic, Inginer...stiu ca trebuia sa iti doresti sa ajungi cineva important cand ai sa te faci mare.
La inceput m-am agitat, am cautat, am presupus ca sunt defecta.
Nu stiam ce vreau sa devin. Am mintit de fiecare data. Am presupus ca e normal sa iti doresti sa ajungi cineva.
Poate ca sunt ciudata pentru ca nu am gasit nici pana azi raspunsul la intrebarea asta.
Mi-am lasat zilele sa se rostogoleasca. Am fost si sunt spectatorul propriei mele vieti si ma amuz de lupta celor din jur, la dorinta si zbaterea lor sa ajunga, sa fie, sa ramana CINEVA.
Pozitia lor sociala ma lasa rece, ma doare in cot daca esti director sau mare femeie de afaceri.
Daca vorbesc cu tine azi mai stii sa fii OM ?

Foame de Verde

2009-04-16T12:06:00.000-07:00

Devin ecologista.
Merg din ce in ce mai rar cu masina personala, alerg dupa autobuz, fac miscare, nu mai mananc carne, reciclez hartia si sting lumina la WC dupa mine...
Ma educ. Stiu, nu conteaza ce fac eu pentru ca orasul asta pute oricum de nesimtire.
Praf, noxe, ura, saracie, foame. Istoria ororii continua sa se scrie sub ochii mei. Ne ingropam in indiferenta.
Am uitat sa zambim.
Aud urlate in timpane chiar daca e liniste langa mine, trebuie numai sa te uiti in ochii lor ca sa le simti ura. Devenim animale.

Inchid ochii, muzica ma tranchilizeaza. R.E.M " Losing My Religion "

... am fost cu ATV-ul prin Bucuresti

2009-04-15T11:46:00.000-07:00

Ora 15.00, deja e tarziu, Bogdan imi trimite mesaje disperate.
- Haaaai femeie, mergem? Mai vrei sa te plimbi azi cu ATV-ul ?
Inca scriu la raport, literele se amesteca, cuvintele parca sunt din alta limba, naiba sa ma ia. Vreau sa ma plimb cu ATV-ul!!!!
Parca sunt nebuna, nimic nu imi iese cand ma grabesc.
- Nu am terminat!!!!!
- Bine, eu am plecat!
Pleaca, o sa vina cu ATV-ul la munca, aproape am terminat raportul, salvez, caut destinatarii e-mail-ului, anexez si, si....si, nu mai gasesc raportul??!?!?!?!
Unde l-am bagat? Unde l-am salvat ? Sa ma ia naiba!!!! Simt ca incep sa ma arda obrajii, Gabi ma intreaba ceva, nu o mai aud.
Simona zice si ea ceva, nu mai pot sa vorbesc....oficial sunt proastaaaaaaa!!!!!
Strang din dinti, caut prin calculator, clar, trebuie sa scriu din nou tot, sa ma dau cu capu de birou ? O sa para prea teatral, ma gandesc sa ma controlez de data asta.

Totul e un zumzet, Bogdan trebuie sa para din clipa in clipa.
Gabi urla langa mine sa ma mut din birou, inspir, expir, ma gandesc ca pot sa "o bat" dupa ce termin raportul.
In 10 minute termin pentru a doua oara raportul. Yupiiii!!!!
Trimit e-mail-ul, discutam prezentarea, ma calmez, astept, desfacem un cort verde in sala de consiliu, fara legatura cu ATV-ul, la noi la munca este precum SPUMA ZILELOR de Boris Vian. Sper sa nu ma lase nimeni cu un cort in padure, le spun asta si colegilor, o sa plec cu el in carca precum Pacala cu Usa.
Astazi este o zi frumoasa! E soare iar eu sunt mereu fericita cand fac ceva nou.
A venit si Bogdan cu ATV-ul. Imi arunca o casca pe cap, nu pot sa respir de plasticul ce imi acopera fata.
Pana plecam pot sa imi ridic totusi protectia, Aeeeeer...colegii ies la balcon, urale, ce vedeta sunt.
Ma incearca o usoara senzatie de lesin, nu imi prea simt picioarele, nu mai dau inapoi acum, asta e, zic Tatal Nostru de 3 ori, Bogdan imi face instructajul, Ok, Ok, ma urc pe ATV cu un usor carcel...minunat, cica sa ma tin strans de el. Sper sa imi iasa....AAAAAAAAAAAAA!!!!
Am plecaaaaaaaaaaaaaaaat!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ATV-ul paraie si tremura sub talpile mele, iesim pe strada, masini, accelereaza, frana, ma relaxez, daca nu intra nici o masina in noi e bine, pare ca stie ce face. Doamne ajuta!
Traiesc viata ma MAXim!!!! Nu filmeaza nimeni o reclama la PEPSI acum ?
Facem slalom printre masini, ne urcam pe trotuare, pe un deal din Floreasca ( acum vad ca este un deal in cartierul asta ) si recunosc ca m-am gandit putin la dintii din fata in momentul in care ATV-ul a coborat in viteza colina printre copaci, craci si direct in trafic.
Mergem spre birou, vancanta e mareu scurta, ce senzatie de libertate si frica si o durere de spate ma incearca, rinichii sa fie, varsta ?
Am ajuns inapoi la munca. Ma simt mandra de mine, nu am facut nici o gafa, nu am cazut in cur la semafor, nu mi-a cazut casca pe ochi, bine, nu am vazut mare lucru din drum pentru ca am stat cu capu in ceafa colegului meu dar, totusi, stiu, am mai cucerit o frontiera.

Il aud pe Bogdan ca nu isi gaseste cheia de la ATV.
Ciudat...zambesc si ma gandesc ca am iesit bine, la bafta mea...o cheie e un dar mic pentru o experienta noua:)